051dsn / livada cu duminici


M-am trezit într-o dimineaţă atât de mică
cât cel mai nevăzut pui de duminică;
aveam mii de aripioare, prinse la soare,
şi gene lungi, orbitoare.

Stăteam cu rochiţa mea de porţelan,
un pic murdărică, un pic ciobită,
şi mă uitam la popoul de hipopotam
al vecinei, tanti madam.

Mama mea, Duminica, era frumoaaasă…
întindea păstăi la uscat pe casă;
eu îi dădeam câte-un cârlig de gladiole,
să stea cuminţi pe sârmă boabele de fasole.

Trecea prin faţa mea un stol de nectarine –
nectarinele au învăţat să zboare,
acum nu mai au puf şi nici pufarine,
aveau când erau mici, când erau piersici.

Am pus cartofi la încolţit în frigider,
mustăţile au ajuns până la cer;
de acolo-mi fac cu mâna norii,
gândacii de Colorado şi omida Lori.

Şi aveam doi bunici-duminici, cu lipici,
doi străduminici şi multe alte rude mici;
ne întâlneam cu toţii aici, în inima mea
miraculoasă, cum e livada cu duminici.

Nia Damian, Noeme

4 gânduri despre &8222;051dsn / livada cu duminici&8221;

  1. gânduri culese de ziua ta, care a căzut duminica într-o livadă cu duminici

  2. 3-4 zile de nastere stiu toate, nu e si a ta printre ele, halal prieten sunt dar nu am ce face, nu mai e loc…

    Dar si cand aflu… nu conteaza cat a trecut, tot zic un La Multi Ani! care oricum nu poate concura o livada normala, d-apai una de duminici.

    1. 🙂 intenția contează și-ți mulțumesc fără rezerve, și după cum îi spuneam pe FB unei prietene comune, data este doar o convenție… oricum consider ca viitoarea bere să o accepți din partea mea…

Comentariile nu sunt permise.