Aproape că am uitat să respir,
încercând să-mi construiesc un clopot de sticlă
sub care să scriu.

Aproape că am uitat să scriu,
căutând să găsesc în aer
sensul definitiv al cuvintelor.

Poate că nu există nici o semnificaţie niciunde
Dincolo de literă nu e decât umbra literei
Aşa cum dincolo de om bântuie înstrăinată
Umbra omului
Fiecare literă îşi are umbra ei
Iar fiecare cuvânt se exprimă prin propria-i umbră

Noi suntem umbra cuvântului Noi
De aceea, în lipsa luminii, putem fi văzuţi
Cum umblăm tot timpul separat

Nia Damian, Noeme