el trece
îmbrăcat mai ales în negru
prin închipuirile mele
într-o zi
priveşte în ochii mei închipuiţi
apoi dispare
undeva
în înaltul lui undeva în altul
dispar şi eu
într-o fantasmă nevăzut de mare
uneori îi vorbesc fără să mă ascult
ca şi cum numai cuvintele negândite
nu sunt închipuite
No comment 🙂
Ah si voiam sa scriu „primu’!”
Da… Văd că ne batem aprig pentru care să scrie primu’. E o luptă pe-aici, pe la comment-uri… Cătălin nu mai răzbate 🙂